Redundanță
Redundanța reprezintă repetarea informației.
Adesea adjectivul “redundant” e folosit cu conotații negative, pentru ceva superfluu. În domeniul comunicării redundanța are însă un rol important, deoarece permite detecția și corecția erorilor.
Sudoku
Vom folosi ca exemplu ilustrativ familiarul joc Sudoku.
Scopul jocului este completarea unei grile de 9x9 căsuțe cu cifrele de la 1 la 9, astfel încât acestea să apară exact o singură dată pe fiecare din cele nouă linii, coloane și regiuni (de 3x3 căsuțe).
Inițial, un astfel de puzzle conține doar o parte din cifrele necesare, restul căsuțelor fiind goale; jucătorul trebuie să pornească de la aceste indicii inițiale și să descopere soluția unică.
Faptul că putem șterge multe cifre dintr-un careu complet pentru a obține un puzzle cu soluție unică înseamnă că avem de-a face cu un nivel ridicat de redundanță. Dacă un emițător ar dicta un careu anume prin telefon, dar unele cifre ar fi inaudibile, am putea totuși să obținem careul inițial.
Contrastați asta cu un careu de 81 de cifre arbitrare, fără nicio restricție – complet fără redundanță. Dacă un emițător ar dicta un astfel de careu prin telefon, orice cifră inaudibilă ar fi pierdută.
Evident, nu putem elimina oricâte cifre și să păstrăm unicitatea soluției. Este nevoie de minim 17 cifre pentru a avea soluție unică, dar chiar și așa nu orice mulțime de 64 de cifre poate fi eliminată; există puzzle-uri cu 77 de cifre fără soluție unică. Concluzia este că analiza redundanței unui joc de Sudoku e complicată.
Metodele de detecție și corecție a erorilor studiate de noi (și aplicate în practică) prezintă caracteristici mai ușor de înțeles.